sunt artisti la care nu as fi mers niciodata la concert – cum ar fi Michael Jackson. cand a fost in romania aveam chiar un bilet, castigat de colegul de banca la un concurs national de fizica. nici macar nu banuiam ca ar putea exista si unii care sa-si taie o mana ca sa intre in posesia biletului, imi inchipuiam ca inconstientul care ar vrea sa-l vanda ar fi linsat de oameni, asa ca in zia concertului l-am aruncat la cos. aici
sunt artisti pe care nici nu prea ii ascult, dar as fi curios sa-i vad – cum este cazul Madonnei care, in mod paradoxal, imi place mai putin decat rapsoatul megastarul. totusi, i-am acordat (poate) nemeritat de mult timp si i-am vazut pe video sau dvd toate concertele, clipurile, am ascultat toate albumele, doar ca sa stiu sigur ca am “aprofundat-o bine”. nu am cum sa o consider “cantareata”, pentru ca nu are voce. este exemplificarea extrema a ceea ce se numeste “show cu multe beculete, topaiala si buci”. nu ma atrage deloc ca femeie, poate e in neregula ceva din personalitatea ei tematoare de imbatranire sau din felul in care incearca sa para o fetita zglobie fie o diva sexy intr-un corp de amazoana culturista. totusi de fiecare data cand ascult “Dear Jesse” ma simt cuprins de cele mai placute stari. fara nicio legatura una cu alta, pot sa mai pomenesc printre preferatele mele “You Push Me”, “Hanky Panky” si cateva balade de pe “Music”, un album plin de surprize mascate de superficiala piesa titlu.
concertul? nu cred ca pot sa pretind ca am fost la concert cu madonna, de vreme ce am avut bilet in zona B, de unde madonna se vedea cam cat un puric saltaret. nicio problema, am urmarit-o zbantuindu-se pe ecranul din dreapta scenei, la care din cand in cand mai dadeau rateuri ledurile. nu a fost “concert” deci, ci “vizionare”
organizarea a avut grija ca totul sa fie conceput in asa fel incat sa ne beleasca de bani cat mai bine, fara niciun efort din partea lor. in sensul ca daca voiai sa cumperi o bere, trebuia sa stai la doua cozi (sau 3, daca nu ghiceai cumva din start cu ajutorul unui simt special ca berea nu se cumpara cu bani, ci cu tichete valorice de la niste cascarabete galbene – alta coada) daca voiai sa mananci si un hotdog, se mai adauga o coada. in plus, foarte important este sa stii sa-ti planifici actiunile: sa te decizi daca ti-e mai mult foame sau mai mult sete si cum ai vrea sa te delectezi: cu o bere prosapata si un hotdog racit sau cu un hotdog cald si o bere rasuflata? ca sa vina randul tau, estimez un timp cuprins intre 25 de minute si 45 (daca esti visator si se baga altii in fata ta). nu uita de coada cea mai infernala, de la toaletele ecologice. eu unul te-as sfatui in astfel de ocazii sa faci pipi in paharele de plastic de la suc sau bere. reusesti tu cumva sa te palmezi, daca esti disperat. aici nu s-a gandit nimeni ca vanzarea ar fi mai rapisa cu doze/peturi/sticle ci doar ca e mai profitabil la dozator, chiar daca jetul e atat de lesinat incat un om cu nivel mediu de insetare reuseste in timp real sa bea paharele in ritm mai rapid decat le umplu ei. asta in conditiile in care ignoram norul de colb uscacois care pluteste in permanenta, ridicat de forfoteala. chiar in fata mea, berea s-a terminat asa am trecut la planul B instantaneu: zup. adica 7 up. sevanap. multumesc zen-ului pentru pacea mea interioara, altfel s-ar fi lasat cu urlete si varsare de sange. am incercat sa ignor toate aceste aspecte neplacute care te fac sa te simti ca un fraier la cheremul regulilor impuse de organizatori, ca sa fii belit mai eficient de banuti, si nu ca sa ti se ofere ceva anume, cum ar fi un cadru de calitate.
madonna si-a dovedit inca o data valoarea incontestabila de diva pop, incantand miile de fani cu celebrele slagare “Isla Bonita”, “Holiday”, “Express Yourself”… iar eu m-am plictisit ingrozitor, cel putin de un moment dat inspre tot finalul. dupa cum spuneam mai devreme, poate ca sunt mai cunoscator decat multi care se declara “fani impatimiti”, chiar am mancat pe paine TOT ce a scos pe piata madonna. concertul asta din parcul izvor, parca nu a avut sare si piper. gusturile personale nu mi-au fost flatatate cu nicuna dintre preferintele atat de selecte si secrete, iar unda generala a serii a fost “TECHNO”. chiar nu stiam ca pana si madonna este un artist neintelees daca ti-ai uitat acasa pastilele, timbrele si iarba, pur si simplu, prea mult rave – si inca din cel mai rudimentar, fara nici un strop din acea multicolora peltea de emotii a epocii colaborarii cu Mirways, pe albumul Music. iat-o iarasi in mana cu o chitara neamplificata la care zdrangane pozand smecher desi stim cu totii ca ceea ce se aude nu e chitara. ambitie de a aparea si in ipostaza asta PUNK ROCK sau aluzie ironica, asa cum au facut si ai nostri suie paparude intr-un clip de-al lor dandu-si seama ca oricat de cool suna termenul “electro”, vizual tot mai bine da o chitara decat o claviatura.
dar… pe la mijlocul cantarii a avut proasta idee sa tina un speech. asa ca toti cei din lumea civilizata si rafinata, ne-a servit pe tava un moft tipic american, care dovedeste superficialitatea si ipocrizia intregii lor culturi “politically correctness”. cuvintele ei au fost ceva cam de genul “am auzit eu ca voi aici in europa de est nu prea sunteti toleranti cu minoritatile rrome, adica tiganii. stop discriminarii rasiale! nu e bine sa fiti rasisti, suntem cu totii egali!” (probabil asta e motivul pentru care s-a apropiat de public exact pana la distanta la care sa nu poata fi atinsa, nici un milimetru in plus). o sfatuiesc pe madonna sa adopte cu totul satrele care sunt aciuate pe aici, tiganii care ocupa abuziv imobile pe care nu le intretin, sau ciorditotii de buzunare, sa-i duca la ea acasa si sa-i trateze ca pe egali. suntem trasi de urechi de parca noi am cacat pe cur aceasta rasa si acum nu o tratam cu respectul cuvenit. pe de alta parte, o natie prin excelenta nomada a ajuns sa fie vazuta ca simbol romanesc, doar pentru ca in lungul lor drum, au poposit si pe aici. pur si simplu au devenit ce le-am permis noi sa devina, adaptandu-se mai bine decat noi la realitatea noastra. nu pot sa-mi imaginez ce isi inchipuie unii sclifositi ca ar putea fi “rasismul” din partea noastra, cata vreme noi suntem cei asaltati de tuciurii care ne citesc ca in palma si ne fac fara regret. care rasism? care asupreala? cateodata am senzatia ca suntem noi cei la cheremul lor, instruiti si calauziti de un abil informator care le da de stire in intreaga tiganie care e pontul zilei. cine poate sa aiba incredere in aceste ciori care ne dau tarcoale, tigani borati …da, asta este rasism. si preconceptie. pranoia.
in rest, simpatica blonda.
No comments:
Post a Comment